"Uneori e mult mai folositor sa-ti pierzi speranta decat sa-ti pierzi vremea sperand"
Buna ziua, numele meu este Visan Sorin Ovidiu, m-am nascut pe 30.07.1986, am crescut la bunici la Studinita Judetul Olt. In prezent locuiesc in orasul Corabia din judetul Olt.
Pasiunea mea pentru porumbei o am de mic copil.La inceput am avut
porumbei comuni (gutani) ii ingrijeam cum puteam eu mai bine,si acuma imi aduc
aminte de primi mei porumbei,cum aveam ocazia si materiale le mai construiam
cate o cusculita,ce cearta mai trageam cu bunici ca bateam toate cuiele si taiam
toate blanile si stacheti. In clasa a I-a am plecat la scoala la Corabia foarte greu m-am acomodat la bloc,deabi asteptam sa ma duc in weekend la tara.Cand am crescut mai mare asta fiind pe la 8-9 ani i-am mutat in podul casei la bunici si de atunci au inceput peripetiile am farmat de cateva ori tavanu mi-a trecut picioru prin el,pe casa incepusem sa pun prinzatori sa prind
gutanii la un vecin care veneau la mine,bunicii ma certau, parintii la fel dar eu
nimic tot ce aveam in cap faceam.Pe la 10 ani a inceput cu adevarat haosul la
mine in familie pentru ca fratele meu care crescuse la bunicii din partea
tatalui a venit si el la scoala in clasa a I-a,El avea ca si mine acelasi
hobby,si asa sa terminat linistea in bloc, pe balcon am inceput sa facem custi
in care tineam porumbei cu timpu incet,incet am inceput sa invatam cativa porumbei,toata
ziua ne certau parinti ca nu invatam ca stam toata ziua la porumbei,vecini erau
terorizati la fereastra aveau porumbei in casa nu puteau sa stea din cauza galagiei
pe care noi o provocam. Acuma ajunsi in oras aveam alte posibilitati decat cele de la tara, puteam sa cumparam porumbei cu adevarat voiajori fata de ce aveam noi acasa corcituri.Toti bani nostri de scoala ii strangeam si cumparam porumbei de cate ori aveam ocazia si daca ne placeau. De voiajori cu adevarat ne-am apucat in vara anului 2000, nu eram inscrisi in vrun club dar zburam porumbei personal de cate ori aveam ocazia. Cu timpu ne-am si inscris la un club.
Povestea poate sa continue dar consider ca e suficient,sper ca nu v-am plictisit.
porumbei comuni (gutani) ii ingrijeam cum puteam eu mai bine,si acuma imi aduc
aminte de primi mei porumbei,cum aveam ocazia si materiale le mai construiam
cate o cusculita,ce cearta mai trageam cu bunici ca bateam toate cuiele si taiam
toate blanile si stacheti. In clasa a I-a am plecat la scoala la Corabia foarte greu m-am acomodat la bloc,deabi asteptam sa ma duc in weekend la tara.Cand am crescut mai mare asta fiind pe la 8-9 ani i-am mutat in podul casei la bunici si de atunci au inceput peripetiile am farmat de cateva ori tavanu mi-a trecut picioru prin el,pe casa incepusem sa pun prinzatori sa prind
gutanii la un vecin care veneau la mine,bunicii ma certau, parintii la fel dar eu
nimic tot ce aveam in cap faceam.Pe la 10 ani a inceput cu adevarat haosul la
mine in familie pentru ca fratele meu care crescuse la bunicii din partea
tatalui a venit si el la scoala in clasa a I-a,El avea ca si mine acelasi
hobby,si asa sa terminat linistea in bloc, pe balcon am inceput sa facem custi
in care tineam porumbei cu timpu incet,incet am inceput sa invatam cativa porumbei,toata
ziua ne certau parinti ca nu invatam ca stam toata ziua la porumbei,vecini erau
terorizati la fereastra aveau porumbei in casa nu puteau sa stea din cauza galagiei
pe care noi o provocam. Acuma ajunsi in oras aveam alte posibilitati decat cele de la tara, puteam sa cumparam porumbei cu adevarat voiajori fata de ce aveam noi acasa corcituri.Toti bani nostri de scoala ii strangeam si cumparam porumbei de cate ori aveam ocazia si daca ne placeau. De voiajori cu adevarat ne-am apucat in vara anului 2000, nu eram inscrisi in vrun club dar zburam porumbei personal de cate ori aveam ocazia. Cu timpu ne-am si inscris la un club.
Povestea poate sa continue dar consider ca e suficient,sper ca nu v-am plictisit.